Doar prin titlu cred ca v-ati dat seama care este subiectul principal . Mereu auzim parintii ca se plang de noi , ca nu ducem gunoiul , nu punem hainele la spatal , e un dezastru toata camera noastra , de ce am luat nota asa mica , de ce nu invatam etc . Ei bine de la asemenea lucruri marunte se ajung la certuri serioase care pot avea un final tragic . Parintii au modul lor de a va spune ce va , chiar de a va impune. Incercati sa discutati cu ei , sa le explicati ca o sa aiba si ei mai multe de castigat la fel ca si voi daca discutia se efectueaza cu calm .
Mereu parintii ne spun "Eu am fost ca tine , asa ca stiu mai bine" , adevarat , au fost ca noi dar nu au trait ce traim noi . Mereu de la acele cuvinte se ajunge mult prea departe . Ei bine incercati sa le explicati , ca nu aveam aceleasi trairi sau aceleasi emotii . Fiecare viata e diferita , ei nu vor ca voi sa repetati gresala care au facut-o ei . Ei bine aici gresesc parintii foarte mult . Un adolescent trebuie sa fie lasat sa invete din greseli , altfel daca este mereu certat sau chiar umilit fata de prieteni , colegi etc acesta va cauta razbunare si va face exact ce nu isi dorec parintii . Asa se ajunge la accidente si in cel mai rau caz la sinucideri . Discutati cu parintii vostrii , povesti , aratati-le ca nu mai sunteti bebelusi . Ati crescut , v-ati maturizat . Deja viata va pus la incercari si stiti cum se trateaza gravitatea unei probleme .
Aici putem discuta , ne putem spune"of-ul" , ne sustinem si ne ajutam unii pe altii sa trecem mai departe . Pentru ca in ziua de azi , ajutor este un cuvant strain .
E adevarat ce ai zis tu, dar de multe ori parinţii chiar nu vor să ne asculte şi ne spun că nu avem dreptate şi că suntem mici. Mulţi dintre ei îşi pun visele lor în noi, ceea ce din punctul meu de vedere e greşit. Noi nu suntem ei şi asta nu vor să priceapă. Acum, grija lor apare pentru că suntem în perioada de creştere, pubertate, şi multe influnţe negative abat asupra noastră. Da, sunt foarte stricţi, o parte, însă ne vor binele. O fac şi ei cum consideră mai bine.
RăspundețiȘtergereIar cu notele, vor să avem un viitor bun, să nu avem probleme cu banii, nu vor să fim ca ei şi cum am mai zis: ei se văd împliniţi prin noi.
Ar trebui comunicare şi puţină îndrăzneală din partea noastră, căci altfel nu vom reuşi să schimbăm nimic.
Foarte adevarat . Deci bine punctat draga mea , parintii isi pun visele si sperantele innoi ceea ce ne da mai multa bataie de cap . Asa e , ne cred mici si nestiutori dar nu este asa. Cu calm trebuie sa incepem odata si odata sa discutam cu ei , chiar daca spunem ca nu vom face la fel cu copii nostrii tot asa vom face si gresala se va repeta iarasi si iarasi . Trebuie sa gasim curajul de a spune ce gandim si de a ne spune parerea si ori cat de incapatanati vor fi vor trebuii sa acepte deoarece nu mai suntem copii de 4 ani .
RăspundețiȘtergere